ANTONÍM s. n. (< fr. antonyme, cf. gr. anti „contra" + gr. onyma „nume"): cuvânt cu sens opus altui cuvânt corelativ, ca frumusețe - urâțenie, căldură - frig, bunătate - răutate; mare - mic, înalt - scund, gras - slab; vorbește - tace, cobor - urc; sus - jos, aproape - departe etc. Pentru limba română este cunoscută lucrarea Dicționar de antonime EER, București, 1974, de Marin Bucă și O. Vințeler. 1. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. sinonime: brav brav curajos temerar viteaz viteaz îndrăzneț etimologie: Cuteza + sufix -ător. info Antonymele se opun sinonimelor și sunt cuvinte ale unei părți a vorbirii, diferite în ceea ce privește sunetul și ortografia, precum și înțelesurile lexicale opuse. Antonymele au o clasificare destul de largă: ele sunt împărțite în funcție de tipul de concepte exprimate; în structură și în termeni de limbă și vorbire. șovă i, șovăi verb. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. figurat A fi nehotărât, a sta la îndoială, a se codi. sinonime: ezita. 2.1. A se eschiva, a căuta pretexte. 3. figurat Fluctua, oscila. sinonime: fluctua oscila. SINONÍM, -Ă I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme) Găseşte antonime, expresii echivalente pentru cuvintele limbii române conform dicţionarului explicativ dex. În semantică, termenul antonim denumește o entitate lexicală al cărei sens este opus sensului alteia. Relația dintre ele este una logică, numită "antonimie". Un antonim este un cuvânt care înseamnă opusul altui cuvânt. DFZR4i8.

ce înseamnă sinonim și antonim